BANCUL INTERZIS pentru care românii erau aruncați în ÎNCHISOARE pe vremea comuniștilor | Bine Ai Venit Pe Chat FiveNET
Home / Stiri Diverse / BANCUL INTERZIS pentru care românii erau aruncați în ÎNCHISOARE pe vremea comuniștilor

BANCUL INTERZIS pentru care românii erau aruncați în ÎNCHISOARE pe vremea comuniștilor

Spread the love

Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara păstrează o serie de dosare penale în care au fost anchetaţi primii opozanţi ai regimului comunist după 1945.

BANCUL INTERZIS. Potrivit documentelor, au fost nenumărate cazurile în care oamenii au ajuns în închisoare pentru motivul simplu că au spus vreun banc despre comuniști şi despre liderul URSS, Iosif Stalin, sau după ce au afirmat că noul regim este dăunător viitorului ţării.

Sabin Nistor (41 de ani) un plugar din satul Brotuna, (comuna Vaţa de Jos), a ajuns în închisoare în martie 1948, după ce fusese denunţat de cumnatul lui pentru că a spus o anecdotă despre Petru Groza şi Iosif Stalin.

„Recunosc că în vara sau în toamna anului 1947 am spus la mine în casă, la soţia mea, fiind prezenţi şi alţi locuitori, între care Cristian Partenie o poveste auzită şi de mine acum vreo doi ani în tren de la un ţăran necunoscut şi anume că o femeie a născut trei copii, doi băieţi şi o fată, şi le-a pus numele Stalin, Petru şi Ţara. Într-o zi s-a dus cineva la femeia aceasta şi a întrebat-o ce îi fac copiii, iar ea a răspuns: Petru doarme, Stalin suge şi ţara plânge”, a mărturisit săteanul din Brotuna, potrivit historia.ro.

Procurorii l-au trimis în închisoare pe Sabin Nistor, pentru ofensă adusă naţiunii.

bancul interzis

Bancuri de pe vremea lui Nea Nicu si Tanti Leana

Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu era aşteptată cu multă nerăbdare prima oră de educaţie sexuală pentru elevii din clasele a XII-a. Intră noul profesor în clasă, se face linişte şi începe ora.

– Tovarăşi, uite cum stă treaba: dragostea între două femei este imorală. Între doi bărbaţi e caz penal. Între un bărbat şi o femeie mai merge, dar cea mai importantă şi mai importantă este dragostea de partid şi despre asta vom discuta tot anul.

******

Iese un timbru cu Ceauşescu. Se duce Ceauşescu, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.

–        Nu se vinde, spune funcţionarul.
–        De ce?
–        Nu se lipeşte.

Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului:

–        De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!
–        Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea ailaltă.

******

Manifestaţie mare, mare. Lumea strigă: Ceauşescu, PCR! Ura! Ura! Unul singur, mai amărât, stă mai în spate şi nu spune niciun cuvânt. Un “om de ordine” se apropie de el şi îl întreabă:

–        Ce faci, tovarăşe, de ce nu strigi ura?
–        Sunt răguşit, răspunde cel interpelat, dar ura e aici, în suflet.

******

Pe ordinea de zi a celui de al XXV-lea Congres al P.C.R. urmează alegerea secretarului general. După vii şi îndelungi aplauze, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se ridică şi ia cuvântul:

–     Dragi tovarăşi şi pretini! Am o lungă carieră şi activitate revoluţionară în fruntea partidului şi statului. Nu mai pot. Sunt necesare schimbări. Aşa că am hotărât să propun în locul meu…

(Aplauze furtunoase şi urale prelungite)… pe tovarăşul Nicu Ceauşescu (Rumoare. Fluierături. Huiduieli). Tovarăşi . . . linişte, tovarăşi!

Bine. Pentru voi, pentru binele poporului român accept să fiu reales la al XXV Congres.

******

Un român, ajuns de curând în S.U.A., unde intenţiona să rămână definitiv, îşi despacheta lucrurile în apartamentul unchiului său. La un moment dat, scoate o fotografie a lui Ceauşescu. Unchiul, intrigat, se răsteşte la el:

–     Tu porţi fotografia asta la tine tot timpul!?
–     Da, unchiule. Cum să nu. Când mi-e dor de ţară, mă uit la ea şi-mi trece.

******

–    Ce vârstă am, măicuţă? – întreabă Ceauşescu o bătrânică, în timpul unei vizite la C.A.P.
–     Păi, să tot ai, maică, 70. Să n-ai 71.

******

Ceauşescu, travestit, se amestecă printre oameni de rând pentru a afla părerea poporului român despre el. Se duce într-o cârciumă şi intră în vorbă cu vecinul de masă. La un moment dat, întreabă:

–     Ce părere ai despre Ceauşescu?

Celălalt priveşte cu teamă, în jur, apoi îi face cu ochiul celui travestit să-l urmeze la W.C. Odată ajuns, închide uşa, se uită în jur cu spaimă şi-i şopteşte la ureche:

–     Eu, unul, vă iubesc.

******

Ceauşescu e pe moarte. Îşi cheamă pe rând copiii la capul patului. Primul e Nicu.
– Nicule, eu mor. Îţi las moştenire toţi banii din ţară şi din străinătate.
Urmează Zoe.
– Ţie, draga mea, îţi las casele şi tot ce e în ele.
Ultimul e Valentin.
– Măi băiete, de tine am cam uitat. Nu prea mai am ce să-ţi las.
– Tată, mie să îmi laşi portretul.
Peste un timp, răposatul face o vizită pe pământ.
– Dragă tată, îi spune Nicu, s-a dus tot. Curvele şi cazinourile mi-au mâncat banii.
– Nici eu nu mai am nimic, zice Zoe. Băutura şi bărbaţii mi-au mâncat banii.
Apare Valentin vesel şi prosper.
– Tu ce-ai făcut, băiete, că ţi-am lăsat numai portretul, bietul de tine.
– Poi m-am umplut de bani. Am pus portretul pe Lipscani şi lângă el un anunţ:
“Un leu scuipatul, doi lei pişatul”.

About DjDaDa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*